Eu sunt microcosmos!
Scopul nostru de a fi pe această planetă este să progresăm cu microcosmosul nostru; cu alte cuvinte, pentru a ne vindeca interiorul.
Mintea noastră este ca o sabie cu două tăișuri: ne poate duce la cele mai înalte înălțimi sau la cele mai joase cote. Totul depinde de cum învățăm să-l folosim.
Problema cu înțelegerea microcosmosului nostru este că de la naștere am fost învățați să gândim logic și structural.
În subconștient știm totul, dar subconștientul nu are nicio logică.
Conștientul și Subconștientul
În mod conștient, ne folosim logica și structura în timp ce încercăm simultan să accesăm subconștientul nostru pentru informații.
Adesea nu putem accesa informațiile din cauza propriilor noastre disfuncționalități, cum ar fi simpla dorință de a ne baza pe logica noastră, mai degrabă decât să avem încredere în subconștientul nostru – copiii mici sunt un bun exemplu – ei nu folosesc nicio logică, dar sunt foarte în contact cu universul interior.
Pe măsură ce merg la școală și sunt încurajați să gândească logic, încep să piardă legătura cu sine-ul interior, așa cum au făcut majoritatea adulților.
Rezultatul de a nu fi în contact cu sinele interior poate duce la decizii proaste de viață, care în timp pot duce la greutăți, lupte și stres emoțional.
Subconștientul și sine-ul interior
Dacă subconștientul nostru deține toate informațiile de care avem nevoie pentru a avansa, atunci unul dintre scopurile ființei noastre trebuie să fie acela de a găsi modalități de a accesa acele informații.
Accesarea acestor informații este doar primul pas. Trebuie să fim dispuși și capabili să acceptăm informațiile.
De multe ori lucrurile pe care ni le dorim nu sunt neapărat ceea ce avem nevoie și ceea ce vom obține.
După cum am menționat mai devreme, viețile noastre se referă la vindecare, nu la împlinirea valorilor materialiste.
Mintea noastră subconștientă este direct conectată cu sinele nostru interior și este stabilit în sinele interior faptul că avem traume emoționale.
Traumele și Inconștientul
Când ne confruntăm cu o anumită situație, mintea noastră declanșează emoții din interior.
Aceste traume emoționale apar sub forma unei energii puternice în mintea noastră.
În acel moment, mintea noastră conștientă evaluează dacă este potrivit să acționăm în baza ei sau nu.
De exemplu, există anumite lucruri pe care nu le-ai spune șefului tău, chiar dacă le poți gândi, deoarece mintea ta conștientă îți amintește la un nivel logic că ai putea fi concediat.
De asemenea, trebuie să realizăm că traumele emoționale pe care le-am îndurat de-a lungul vieții noastre au rezultat în majoritatea gândurilor și îndemnurilor noastre.
Ar fi o prostie să credem că nu am păstrat niciuna dintre aceste traume în interior – este natura umană și le avem cu toții.
Cu cât avem mai multe traume în interior, cu atât este mai greu să fim în contact cu toate informațiile care vin din univers în subconștientul nostru.
Subconștientul și Sindromul ADD (ADHD)
Obiectivul este de a realiza și de a face față traumelor negative pe care le avem în interior. Pe măsură ce mintea noastră se calmează, ne îmbunătățim concentrarea și capacitatea de a lua decizii importante în viață.
Un bun exemplu de reținere a traumei în interior este văzut la copiii cu „deficit de atenție”. Se întâmplă prea multe în mintea lor pentru ca ei să se poată concentra.
Chiar și cercetările arată că există un dezechilibru chimic în creierul lor, dar acest lucru nu face decât să trivializeze un rezultat fizic care este cauzat de anumite traume care au loc într-o anumită zonă a sinelui interior.
„ADD” este un pretins sindrom care îi etichetează pe mulți. Pacientul „ADD” poate elimina complet această afecțiune.
Ei nu mai trebuie să trăiască cu această „tulburare” neînțeleasă.
Ar putea apărea întrebarea cum este posibil ca copiii să aibă atâtea traume în interior. Răspunsul este simplu – fiecare dintre noi poartă nu numai traume din această viață, ci și pe cele din viețile noastre anterioare.
Credința ta în viețile anterioare nu schimbă faptul că traumele au fost prezente înainte de naștere. La urma urmei, chiar și bebelușii au personalitate.
Oameni sau mamifere evoluate?
Există un fapt important pe care aș dori să-l subliniez. Mulți oameni și chiar oameni de știință se referă la noi ca animale. Nu suntem animale.
Unele disfuncționalități ne pot face să ne comportăm ca atare, dar animalele nu au un sine superior – compoziția lor metafizică este foarte simplă și mult mai puțin complexă în comparație cu oamenii.
Înseamnă că nu au nici înțelepciune, nici înțelegere. Oamenii sunt superioare animalelor. Dacă ne vindecăm pe noi înșine, natura noastră animală – să mâncăm, să dormim și să ne reproducem – va fi preluată de conștiința noastră superioară.
Vom deveni minunate ființe de lumină pură și vom urmări gânduri mai înalte – animalele nu pot face asta.
Referințe
- O ființă de lumină numită om, 2004, Jiri Dolejs
